Judecătoarea care și-a cerut SCUZE celor care au stat pe NEDREPT în închisoare: Prin PROTOCOALE au extins NEPERMIS competențele SRI. Noi nu facem ȘURUBURI, noi lucrăm cu DESTINE

„În ceea ce privește încheierea protocoalelor de instanțe, de Inspecție, de CSM, de MJ. Din punctul meu de vedere, excede atribuțiilor prevederilor legale, excede logicii juridice, excede bunului simț.(…) Au extins nepermis competențele Serviciului Român de Informații, iar ceea ce ne-a deranjat și m-a deranjat foarte mult a fost ultimul protocol al SRI cu Inspecția, prin care SRI verifica eventualele abateri disciplinare ale judecătorului”, spune judecătoarea Mădălina Afrăsinie despre protocoalele secrete ale SRI cu instituții din domeniul justiției.

Judecătoarea a arătat că nu este anormal ca între SRI și instituțiile din Justiție să se încheie protocoale, dar că problemele apar când competențele instituționale sunt depășite. Iar clasificarea vizează mijloacele de culegere a informațiilor, dacă acestea presupun implicarea serviciilor, și nu documentele, probele aduse în instanță.

„Un protocol încheiat cu privire la metodele de culegere a informațiilor în ceea ce privește DIICOT, crimă organizată, trafic de personae, trafic de droguri, terorism – da. Pentru că trebuie să stabilești niște reguli – cum îl infiltrezi pe un agent acolo, cum culegi informațiile. Mijloacele sunt clasificate, nicidecum ce document pui pe masa judecătorului. Dacă ai pus un document clasificat pe masa judecătorului, iar partea adversă, partea inculpatului nu are acces, deja dreptul la un proces echitabil rămâne un lux teoretic,” adaugă judecătoarea.

Magistratul este deranjat în special de protocolul dintre SRI și Inspecția Judiciară, care a creat cadrul pentru ca date despre magistrați să fie transmise Inspecției. Ceea ce înseamnă că magistrații au putut fi oricând ascultați.

„Oare SRI a făcut astfel de verificări cu privire la mine, pentru că oricum sunt destul de vocală? Ce treabă are SRI cu privire la acțiunile mele disciplinare? Ține de securitatea statului? Ce caută el în activitatea noastră să verifice abaterile disciplinare? (…) Securitatea, Departamentul Securității Statului e amator în comparație cu ce vedem acum. Cel puțin eu așa văd. E păcat, pentru că au murit copii în 89 și se pare că au murit degeaba”, declară judecătoarea.

Ea a explicat, în interviul acordat Mediafax, și de ce a decis să își ceară iertare persoanelor condamnate pe nedrept, vorbind despre condițiile inumane de detenție din multe locuri.

Totodată, Mădălina Afrăsinie a vorbit despre necesitatea Secției de Investigare a magistraților, despre Ordonanța care modifică legile Justiției, dar și despre delegări și pensionări anticipate.

„Nu știu dacă pensionarea la 20 de ani era o explozie pe sistem astfel încât intra sistemul în colaps. Îmi pare rău că spun, dar sistemul este în colaps de foarte mult timp. Repet, atâta vreme cât nu am oameni, nu am personal de specialitate, nu am spații. (…) Spre deosebire de procurori, noi judecătorii nu putem fi delegați la instanțele ierarhic superioare, dacă nu avem cadrul acelei instanțe. Ceea ce fie vorba între noi, naște oarecum niște invidii, omenește vorbind. Nu cred că poți să ajungi, ca judecător de judecătorie să te delege dacă s-ar putea direct la Curtea de Apel sau la Înalta Curte”.

Redăm integral interviul:

Mediafax: Recent, ați avut o ieșire pe Facebook și ați spus că vă cereți iertare, public celor care au fost arestați și apoi achitați. Din punctul dumneavoastră de vedere, au existat victime ale unui sistem abuziv și de aici reacția?

Mădălina Afrăsinie: Nu știu dacă se poate vorbi despre un sistem abuziv. Nu plec de la premisa că colegul care a dat un mandat de arestare sau care a reținut o persoană dând ordonanța de reținere acționa cu rea-credință. Asta o spun din prisma faptului că mi-am început cariera ca judecător de Penal, emițând mandate de arestare. Ca atare, să asociez această situație unui comportament abuziv al judecătorului sau al procurorului deja este mult prea mult. De ce am simțit nevoia să îmi cer scuze? Pentru că m-am pus în pielea celui care a fost reținut, care a fost arestat pe o perioadă de timp și care a fost achitat. Pentru că viața unor astfel de oameni este aproape distrusă. Puțini sunt cei care rezistă la un astfel de șoc, puțini sunt cei care reușesc să treacă peste acest hop al vieții, astfel încât după ce se încheie totul să își continue viața ca și când nimic nu s-a întâmplat. Nu. Te traumatizează.

Nu știu dacă mulți au fost în așa-numitul „Beciul Domnesc” sau în închisorile din România ca să vadă condițiile în care sunt deținuți cei care au mandat de arestare. Același lucru îl putem spune și despre spitale, pentru că știm foarte bine cum arată, dar mă limitez deocamdată să vorbesc despre ceea ce știu. În Institutul Național al Magistraturii, profesorul de Penologie gândindu-se că poate unii dintre noi vom ajunge să judecăm dosarele penale, ne-a plimbat în arestul preventiv și la Jilava și la Rahova ca să vedem condițiile și să ne gândim de două ori înainte să trimitem în închisoare oameni. Șocul este fantastic. Nu mi-am imaginat o asemenea degradare a ființei umane în astfel de locuri de astfel de locuri de deținere. Eu nu merg pe ideea că dacă omul a greșit, trebuie să-l omorâm. Atunci, să reintroducem pedeapsa cu moartea și știm un lucru. Ai greșit, îți ispășești pedeapsa, dar în condiții decente.

Or, tocmai asta este problema la noi, că nu avem astfel de condiții, dovadă șihotărârea pilotdata deCEDOîmpotriva României în privințapenitenciarelor.Iar momentul în care persoanele nevinovate au trecut prin această traumă că se numește reținere, că se numește arest, este un lucru asupra căruia nu am crezut că voi apuca să mai trăiesc data fiind democrația din țara noastră. Nu cred că este vorba despre un abuz al judecătorului, dar ceva, undeva s-a rupt.

Mediafax: Ce nu a mers bine?

Mădălina Afrăsinie: Nu știu. Eu mă raportez și la ce se întâmplă la mine în Comercial. Eu, dacă am greșit într-o soluție, Curtea de Apel vine și o schimbă în calea de atac. Dacă mi-a schimbat această soluție, că am greșit și asta mă face să mă întreb unde am greșit? La interpretarea legii? Dacă da, de ce am ajuns să greșesc? Am greșit cu privire la modul de analizare a probelor? Ce s-a întâmplat? E vorba de oboseală, e vorba de suprasolicitare neuropsihică sau este pur și simplu superficialitate? Ca atare trebuie din când în când să ne facem o analiză a ceea ce suntem noi, ce am vrut să devenim și ceea ce am devenit între timp.

Mediafax: Dumneavoastră, ca magistrat, ați văzut de-a lungul activității abuzuri în sistem?

Mădălina Afrăsinie: Nu. În întreaga carieră de până acum, nimeni nu a venit să îmi spună: „În dosarul cutare, dai soluția cutare” sau „Vezi că, dacă nu dai soluția cutare, s-ar putea să dai cu subsemnatul pe la anumite organe ale statului”. Nici nu cred că ar îndrăzni să îmi ceară cineva. Nu am auzit la Sectorul 2, că acolo am fost judecător. Nu am auzit la Tribunal, că sunt de 9 ani în Tribunal, de 5 ani conduc Secția a VI-a Civilă. Dacă aș vedea și aș fi în situația în care aș constata un abuz, aș fi prima care ar reclama acest aspect.

Mediafax: Se tem magistrații? Vă întreb asta și în contextul dosarelor de la DNA cu magistrați. E o presiune?

Mădălina Afrăsinie: Presiunea e exact ca și independența noastră. Dacă tu nu simți că ești independent, poate să scrie mama Constituției. Dacă eu nu mă simt, nu am cum să acționez ca un judecător independent. Presiune – la fel, ține de fiecare persoană în parte. Dar o asemenea plângere, o asemenea sesizare îți lasă un gust amar. Mi-aduc aminte când mi-a venit prima clasare cu plângerea – eram în Civil – făcută de un cetățean căruia îi respinsesem o acțiune. Nu am știut despre ce este vorba. Când a mi-a venit rezoluția și am citit, mi s-au tăiat pur și simplu picioarele. Am fi ipocriți să nu recunoaștem că nu există acel semn de întrebare: „Dacă dau soluția cutare, există riscul să mă trezesc cu vreo plângere prin care să fiu luat la puricat, să fiu acuzat că aș fi dat soluția… nu știu”.

Mediafax: Un alt subiect intens discutat săptămâna aceasta este Ordonanța privind legile justiției. Această Ordonanță reglează situația din sistemul judiciar sau mai mult încurcă?

Mădălina Afrăsinie: Spre deosebire de procurori, noi judecătorii nu putem fi delegați la instanțele ierarhic superioare dacă nu avem cadrul acelei instanțe. Ceea ce fie vorba între noi, naște oarecum niște invidii, omenește vorbind. Nu cred că poți să ajungi, ca judecător de judecătorie să te delege dacă s-ar putea direct la Curtea de Apel sau la Înalta Curte, să judeci definitive niște soluții, că nu ai de unde să știi materia, nu ai judecat în acea materie. Noi am zis de foarte mult timp că delegările, detașările pe vertical, în condițiile în care persoana respectivă nu are grad, nu au ce să caute în sistem. Vrei un sistem profesionist, ia-o de jos și învață toate etapele.

Dacă a bulversat sistemul, habar n-am pentru că bine nu pot să nu mă întreb retoric. Au trecut prin Parlament, a fost analizate de Curtea Constituțională, nu și-au dat seama atunci că sunt niște probleme? Bun, și-au dat seama acuma în ultimul ceas că le-a atras atenția Comisia de la Veneția. Comisia de la Veneția nu a venit să vorbească și cu noi cei care nu avem niciun fel de implicare în viața penală. Noi, civiliștii, însemnând Civil Comercial, Contencios, Dreptul Muncii, Falimente, reprezentăm cam 96-97 la sută din numărul cauzelor din întreaga țară. Nu au venit să ne întrebe cum vedem noi ceea ce se întâmplă la nivelul sistemului.

Pensionarea la 20 de ani era pe vechea lege 92/1992. Că ieșea lumea la pensie? Nu știu. În secția pe care o conduc sunt șase oameni care au o vechime cuprinsă între 22-24 de ani, din 39. Din ei doar doi sau trei au zis chiar vor să plece. Eu merg mai departe cu raționamentul și întreb oare ei nu s-u întrebat de ce noi, în plenitudinea experienței noastre profesionale,vrem să plecăm? Am 43 de ani, peste doi ani fac 20 de ani în magistratură..

Să ies la pensie la 45-46 de ani când într-adevăr e o experiență de viață pe care am acumulat-o în profesie, de ce vreau să plec? Toată lumea se întreabă, spune că sunt beneficiile pensiei. Nu este adevărat.

Mediafax: De ce vor să plece?

Mădălina Afrăsinie: Din cauza volumului de muncă. Din cauza faptului că au ajuns să facă o producție la hectar. Totul este pe repede-nainte faptul, că se soluționează dosare într-o lună, două, trei, și eu reușesc să motivez o hotărâre peste un an. Este fără efect pentru acea parte. Este frustrant pentru parte că primește hotărârea peste un an de zile, este frustrant pentru mine, ca judecător, pentru că nu pot să-mi exercit activitatea așa cum scrie la lege și cum mi-am imaginat-o că ar trebui să mi-o desfășor. De ce se ajunge în situația asta? Pentru că întotdeauna s-a mers pe specificul poporului roman: o peticim. Schemele sunt subdimensionate – începând de la grefieri continuând cu judecător.

Credeți-mă, este o profesie extraordinară. Încurajez pe toată lumea să facă profesia asta. E bine să fii judecător, dar nu în București și vorbesc în cunoștință de cauză pentru că de atâția ani numai asta fac și activitatea mi-am desfășurat-o în București, la scurt timp după ce am dat definitivatul. De aici se pleacă – volumul de activitate. Faptul că nu mai ai timp de tine, nu mai e timp de familie. Sunt oameni care au ajuns din păcate să divorțeze. Sunt copii care cresc singuri pentru că părinții – mai ales dacă sunt amândoi implicați, dacă unul e judecător și celălalt procuror – nu au timp de ei. Sănătatea este pusă întotdeauna pe locul doi. De regulă se ajunge la spital atunci când este foarte rău și când nu mai ai ce să mai faci că s-ar putea să ai alte probleme.

Altfel, nu te duci nu pentru că iresponsabil și pentru că ești lipsit de educație, ci pentru că nu ai timp și pentru că te gândești că dacă lipsești într-o zi, un alt coleg va trebui să intre în ședința ta de judecată și nu este corect nici față de el care oricum și el este aglomerat. Nu știu dacă pensionarea la 20 de ani era o explozie pe sistem astfel încât intra sistemul în colaps. Îmi pare rău că spun, dar sistemul este în colaps de foarte mult timp. Repet, atâta vreme cât nu am oameni, nu am personal de specialitate, nu am spații. Da, sunt motive care mă determină să plec să ies la pensie, pe mine și pe alți colegi. Dacă s-ar îmbunătăți situația din sistem vă garantez că nimeni nu ar pleca din profesie.

Ați mai întrebat dacă Ordonanța de Urgență a bulversat. Ce ne doare pe noi cel mai mult, ca Civiliști, este acel apel în trei judecători. Recunosc că nu am înțeles de ce trebuia introdus acel complet de trei judecători pentru apel în condițiile în care completele de divergență cel puțin la specializare nu sunt foarte multe, astfel încât să intre un al treilea judecător care să incline balanța într-un sens sau altul. La momentul la care s-a trecut prin Parlament această modificare mi-este greu să cred că nu au știut care este numărul real al judecătorului și faptul, că practic, nu ai cum să pui în aplicare așa ceva. În momentul în care schemele astea subdimensionate nu sunt ocupate, fie că e vorba de judecători fie că e vorba de grefieri, mă întrebam ce să facem. Clonăm? De unde luăm oameni?

Mediafax: Deci este justificată reacția președintelui care a spus că această ordonanță trebuia bazată pe un studiu de impact?

Mădălina Afrăsinie: Codurile, când au intrat în vigoare, nu au avut niciun studiu de impact, deși la acel moment am spus nu avem cum să punem în aplicare. Sau se va pune în aplicare, dar se va greși foarte mult pentru că nu suntem pregătiți. Nu avem oameni nu avem bază material, nu avem locurile unde să începem să ne desfășurăm activitatea exact cum scrie în Codul de Procedură Civilă. Mă raportez aici. Eu nu mi aduc aminte ca într-o lege privind sistemul judiciar să fie făcut un astfel de studiu de impact.

Mediafax: Dar ar trebui?

Mădălina Afrăsinie: Întotdeauna. Pentru că tot ceea ce se pune în aplicare lovește direct oameni. Oamenii nu sunt cifre și care nu contează doar la ziua alegerilor oameni contează în fiecare zi. Alba-neagra cu destinele oamenilor îmi lasă un gust amar. Nu așa ar trebui să procedăm. Volumul de legi, de acte normative care vin de pe o zi pe alta, care se modifică, ne bulversează.

Mediafax: Altă modificare criticată a fost cea privind înființarea Secției de anchetare a infracțiunilor din justiție. Era nevoie de o astfel de secție? Au fost voci și pro și contra înființării unui astfel de organism.

Mădălina Afrăsinie: Date fiind situațiile care s-au întâmplat la DNA, pentru că înțeleg că de aici a pornit discuția, numărul de dosare acele situații când judecătorii în urma soluțiilor pronunțate au fost anchetați și știu că cei de la Oradea cred că tocmai pe acest considerent au fost anchetați. Probabil că se impunea o astfel de schimbare. Probabil, nu știu care a fost rațiunea pentru care legiuitorul a mers pe această idee. Faptul că s-au introdus criterii de vechime e un plus valoare, pentru că spun într-un fel judecam la 25 de ani și altfel văd lucrurile acum la 43 de ani.

Mi se părea normal să fie în cadrul Parchetului Înaltei Curți, cu procurori specializați, exact cum sunt secțiile specializate în cadrul Tribunalului. Dar repet legiuitorul a avut raționamentul său.

Mediafax: Cum vedeți protocoalele secrete – unele au fost declasificate, nu știm câte mai sunt. Reprezintă un astfel de protocol înțelegere nefirească între servicii și procuror sau alte instituții sau le putem cataloga drept documente necesare?

Mădălina Afrăsinie: Un protocol încheiat cu privire la metodele de culegere a informațiilor în ceea ce privește DIICOT, crimă organizată, trafic de personae, trafic de droguri, terrorism – da. Pentru că trebuie să stabilești niște reguli – cum îl infiltrezi pe un agent acolo, cum culegi informațiile. Mijloacele sunt clasificate, nicidecum ce pui pe masa judecătorului. Dacă ai pus un document clasificat pe masa judecătorului, iar partea adversă, partea inculpatului nu are acces, deja dreptul la un proces echitabil rămâne „un lux teoretic”.

În ceea ce privește încheierea protocoalelor de instanțe, de Inspecție, de CSM, de MJ. Din punctul meu de vedere excede atribuțiilor prevederilor legale, excede logicii juridice, excede bunului simț. Un fost profesor de facultate spunea că Legea înseamnă 90 la sută bun-simț și 10 la sută normă. Nu am înțeles acel moment de ce spune lucrul acesta. Văzând și trăind ceea ce se întâmplă în România. Da, așa este. Nu aveau ce să caute, au adăugat la lege. Au extins nepermis competențele Serviciului Român de Informații, iar ceea ce ne-a deranjat și m-a deranjat foarte mult a fost ultimul protocol al SRI cu inspecția prin care SRI verifica eventualele abateri disciplinare ale judecătorului.

Mediafax: Inspecția spune că nu a existat un astfel de schimb.

Mădălina Afrăsinie: Foarte frumos, foarte bine și nu pun sub semnul întrebării ceea ce spune Inspecția Judiciară, dar asta nu înseamnă nu mă pot întreba: Oare SRI a făcut astfel de verificări cu privire la mine, pentru că oricum sunt destul de vocală? Ce treabă are SRI cu privire la acțiunile mele disciplinare? Ține de securitatea statului? Ce caută el în activitatea noastră să verifice abaterile disciplinare? De ce s-a ajuns la încheierea unor astfel de protocoale? Tot sper și sper să prind, o declasificare a hotărârilor CSAT, pentru că de acolo s-au rupt foarte multe și de acolo și-au conferit drepturi SRI – să încheie astfel de protocoale.

Securitatea, DSS parcă se numea pe vremea lui Ceaușescu – Departamentul Securității Statului – e amator în comparație cu ce vedem acum. Cel puțin eu așa văd. E păcat, pentru că au murit copii în 89 și se pare că au murit degeaba.

Mediafax: Avem un caz de anulare în instanță a probelor obținute pe baza unor protocoale. Credeți că va fi doar începutul?

Mădălina Afrăsinie: Judecătorul judecă pe baza probelor puse într-un dosar. Rămâne la lumina și înțelepciunea fiecărui judecător să decidă în consecnță. Nu știu ce vor face colegii judecători. Am citit hotărârea cu pricina. Punctat, aspecte pe care le-am ridicat și noi de multe ori cu privire la competențele SRI cu privire la culegerea de informații într-un domeniu care nu are treabă cu legea sa de organizare.

Mediafax: Cum vedeți activitatea din ultima perioadă a Inspecției Judiciare? A fost criticată, lăudată. Ca judecător, simțiți o presiune? Cum interacționați cu inspectorii judecători?

Mădălina Afrăsinie: Aici nu au fost discuții din partea colegilor care au fost anchetați, verificați de IJ. Colaborarea a fost potrivit legii. Nu a fost nimic de reproșat, nici noi Inspecției, nici Inspecția nouă. O Inspecție puternică înseamnă și un judecător puternic. Inspecția Judiciară nu vine doar să mă verifice pe mine pe prestanță sau pe o anumită sesizare. Inspecția, după o sesizare, verifică și alte aspect ce țin de activitata mea ca judecător.

Nu e o formă de presiune, e un organism care trebuie să-și vadă de treabă, să funcționeze ca atare.

Mediafax: Cum ar trebui resetat sistemul judiciar? Cine ar trebui s-o facă?

Mădălina Afrăsinie: Primul pas e plecarea bugetului de la Ministerului Justiției. E un of din 2009. Atâta vreme cât eu, ca putere judecătorească, depind de executiv, de mâna unui ministru care face parte din Executiv, e clar că de aici apar marile probleme. ÎCCJ are buget propriu, CSM are buget propriu, Ministerul Public are buget propriu. Mi-este greu să cred că judecătorii nu vor fi în stare să-și adminitreze propriul buget. Al doilea pas ar fi să ne punem la masa discuțiilor și să spunem clar problemele din sistem. De ce considerăm noi că sunt schemele subdimensionate, de ce consideră Ministerul că sunt scheme adaptate vremurilor?

În afară de a discuta instituțional cu Ministerul Justiției și a încerca să pledeze cauza instanțelor, nu știu dacă CSM va putea să facă ceva în plus. Dovadă că în anii de când au început mandatul, un singur judecător a venit să vadă în ce condiții lucrăm. E vorba de Gabriela Baltag. Ne-am mai dus noi la CSM să explicăm ca volumul este foarte mare, că sistemul nu-ți permite înregistrarea punctajului aferent dosarelor și aici apar probleme privind echilibrarea volumelor de activitate. Nu s-a mai întâmplat nimic. Tot se vorbește despre normarea muncii.

Haide să nu ne mai mințim, să spunem că totul este bine, dăm sub preș gunoiul și încercăm să supraviețuim. Eu am obosit de această supraviețuire de pe o zi pe alta. Faptul că oameni tineri vor să plece din sistem, pentru mine e un semn. În 2009, când am promovat la Secția Comercială la Tribunalul București, era bătaie pe locuri. Cine ajungea la Secția Comercială era next level, pentru că era o secție grea cu multe provocări. Suntem în 2018, schema nu este completă și nu mai vrea nimeni la Tribunalul București pentru că volumul este care este.

CSM nu ne-a scos locuri la concurs, deși avem locuri vacante. Eu nu mă pot raporta – poate sună egoist – la instanța din raza teritorială a Curții de Apel care are un număr de dosar mai mic decât al meu. Dacă instanța are restanțe de o lună, eu am restanțe pe secție de un an de zile. Am avut situații cu restanțe de un an de zile. Să mă clonez? Nu am cum. Noi nu facem șuruburi, noi lucrăm cu destine. În pixul meu, dacă eu greșesc o soluție, pot să trimit în faliment o societate comercială care are angajați care urmează să fie dați afară, care au familii, care au rate la bancă. E un cerc vicios din care nu mai ieșim.